Ea îsi desface coşul pieptului şi scoate de acolo o săgeată. Penele săgeţii sunt roşii şi vârful e alb ca o bucată de os. Bagă din nou două degete în cavitatea sângerândă şi extrage un fir. Îl leagă cu grijă şi pricepere de săgeată. Apoi, cu un zâmbet crud, lansează săgeata spre pradă. Un zgomot înfundat, ca un pleoscăit, se aude când săgeata îşi atinge ţinta, vârful se înfige adânc in carne şi se fixează acolo. Peştele e prins în cârlig.
Eu continui sa merg fără sa realizez ce s-a întamplat.
Firul inimii ei se desfăşoară în urma mea şi se târâie pe stradă. Ea e tot mai palidă pe măsură ce mă îndepărtez.
Prin tot oraşul mii de fire se intersectează şi se încălcesc vibrând albe şi indestructibile ca o pânză de păianjen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu