Candva, demult el  mi-a spus  ca a vedea cerul i se pare un motiv  destul de bun sa vrea sa traiasca pentru  ziua  de maine. Mi-a ramas intiparit felul in care a spus-o, gesturile lui, privirea indreptata
catre fereastra, cautand prin perdea cerul,naturaletea momentului.  Poate ca eram eu  naiva, sprijinindu-mi capul in palme, ascultandu-l cu gura deschisa. Intre timp el s-a estompat. A ramas in viata doar  emotia acelui moment. Si vorbele lui care le  aud  mereu.

S-a intors , mi-a zambit si  mi-a spus  vorbim  maine. Instant mi s-au inmuiat genunchii, m-am inrosit toata si nu am putut sa balbaidecat un  da, da, vorbim. Mergand incercam  sa-mi reglez respiratia
 si sa ma rog  sa treaca noaptea mai repede.


Merita sa  traiesti pentru  un  maine. Oricat  de  banal, bun, rau, neasteptat ar   fi   sigur este   diferit de  azi .