“Aşteaptă aici.” Se ridică de pe canapeaua de piele dintr-o singură mişcare sinuoasă. O privesc apreciativ cum se unduieste spre bar. Aud clinchetul gheţii în pahar si plescăitul diferitelor lichide.
“Unul dintre astea” zice ea ridicând două pahare, “ e otrăvit. Alege”
Zămbesc şi arăt la intâmplare către unul din ele. Mi-l întinde. “Eşti periculoasă, da? Îmi place.” Iau o gură şi buzele îmi amorţesc instantaneu.
“Ai ales greşit.” Zâmbetul ei se lărgeşte într-o grimasă.
Tuşesc şi încerc să vorbesc.
“Unde ar fi hazul,” îmi şopteşte ea în ureche, “ dacă nu ar fi pe bune din când în când.”
3 comentarii:
Ca toate postarile tale, geniale :)
mi-ai amintit de Orson Scott Card - Jocul lui Ender...
militez pentru o viata mai buna, mai fara laude... genial e Brumaru nu eu :)
sa ne amintim tot timpul de Jocul lui Ender... sa devenim incet Vorbitori in Numele Mortilor...
Trimiteți un comentariu