A fost odata ca niciodata o fata care niciodata nu se uita pe vizor. Niciodata. Pentru ca niciodata nu raspundea la usa cand suna sau ciocanea cineva. Pentru ca nu o interesa cine poate fi. Cand stia ca asteapta pe cineva, deschidea usa direct. Intr-o zi cineva a ciocanit la usa. Soneria nu-i mergea pentru ca atunci cand si-a instalat aragazul electric a trebuit sa-l prinda direct in contor. Contorul era mic, avea putine sigurante si nu mai mergea pusa inca una pentru aragaz asa ca a anulat soneria. Nu i-a pasat caci oricum nu o interesa daca suna sau ciocanea cineva. Ii era totuna. In fine. Deci cineva a ciocanit la usa. Ca niciodata a fost curioasa cine putea fi. Nu astepta pe nimeni. Atunci s-a apropiat sfioasa de usa, si-a pus palmele pe usa, de-o parte si de alta a vizorului, putin mai jos decat el si si-a apropiat ochiul drept de vizor.
S-a tras inapoi speriata. Ciocanitul a incetat dar simtea de partea cealalta a usii ... viata. Care astepta.
- Cine-i?
N-a raspuns nimeni. A deschis usa cu teama dar nu era nimeni in fata ei. A pasit pe hol, a privit in dreapta si-n stanga dar doar de undeva dintr-un apartament se auzea in surdina un televizor. A inchis usa ganditoare. A privit usa vreme de cateva minute si apoi cineva a ciocanit iar. S-a apropiat repede de vizor. Si-a apropiat ochiul de vizor si incet s-a lipit de usa si palmele i s-au desfacut.
Fata i s-a destins si-a zambit, a ras, a plans si s-a bucurat cum niciodata nu o facuse. De cateva ori s-a repezit si a deschis usa dar dincolo de ea nu era nimic; doar holul prafuit cu multe usi. Inchidea usa in graba si astepta ciocanitul ca sa se repeada la vizor. Privea prin el ca intr-o carte, ca pe-un film foarte bun. Viata ei luase o intorsatura neasteptata. Se ducea la job, venea repede acasa ca sa se poata astepta ciocanitul. Dormea putin si aproape toata viata ei se mutase langa usa.
Intr-o zi ajunsa acasa, si-a aruncat rucsacul pe canapea si a asteptat. Intarzia sa se auda ciocanitul. De cateva ori s-a dus si s-a uitat pe vizor dar s-a retras imediat frangandu-si mainile. Dimineata a gasit-o in aceeasi postura. Privind usa si framantandu-si mainile. Ciocanitul nu s-a mai auzit niciodata. Vizorul arata doar o alta usa prost vopsita. A sperat multa vreme si nu a mai deschis usa nimanui dar a tresarit la fiecare ciocanit sperand ca vizorul ii va arata inca o data. Macar o data. Fericirea.
S-a tras inapoi speriata. Ciocanitul a incetat dar simtea de partea cealalta a usii ... viata. Care astepta.
- Cine-i?
N-a raspuns nimeni. A deschis usa cu teama dar nu era nimeni in fata ei. A pasit pe hol, a privit in dreapta si-n stanga dar doar de undeva dintr-un apartament se auzea in surdina un televizor. A inchis usa ganditoare. A privit usa vreme de cateva minute si apoi cineva a ciocanit iar. S-a apropiat repede de vizor. Si-a apropiat ochiul de vizor si incet s-a lipit de usa si palmele i s-au desfacut.
Fata i s-a destins si-a zambit, a ras, a plans si s-a bucurat cum niciodata nu o facuse. De cateva ori s-a repezit si a deschis usa dar dincolo de ea nu era nimic; doar holul prafuit cu multe usi. Inchidea usa in graba si astepta ciocanitul ca sa se repeada la vizor. Privea prin el ca intr-o carte, ca pe-un film foarte bun. Viata ei luase o intorsatura neasteptata. Se ducea la job, venea repede acasa ca sa se poata astepta ciocanitul. Dormea putin si aproape toata viata ei se mutase langa usa.
Intr-o zi ajunsa acasa, si-a aruncat rucsacul pe canapea si a asteptat. Intarzia sa se auda ciocanitul. De cateva ori s-a dus si s-a uitat pe vizor dar s-a retras imediat frangandu-si mainile. Dimineata a gasit-o in aceeasi postura. Privind usa si framantandu-si mainile. Ciocanitul nu s-a mai auzit niciodata. Vizorul arata doar o alta usa prost vopsita. A sperat multa vreme si nu a mai deschis usa nimanui dar a tresarit la fiecare ciocanit sperand ca vizorul ii va arata inca o data. Macar o data. Fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu