?

Maine. Obisnuiam sa ma gandesc la ziua de maine. Azi incerc doar sa o privesc, sa o pipai, sa o descarc dintr-o memorie, cea cu ganditul. Daca mi-ai spune ca maine va fi frumos, m-as vedea obligata sa te intreb: de unde stii? In ultima vreme m-am gandit doar la ieri. La modul in care mi l-am construit, cred ca fara sa gandesc sau fara sa vreau sa gandesc. Sau poate am gandit prea mult. Ieri citeam. Ceva frumos scris de cineva drag despre ceva ce isi doreste vorbind cu cineva care iubeste, pe scriitor. Am opinat. Mi-a ramas opinia in gat. Daca azi spui cu voce tare ceva despre ieri care il judeci prin prisma lui acum despre un maine de intemeiat si-ajungi sa-ti stea in gat... asta cum se numeste? (Oare de ce am stiut mereu ca exista asemenea momente?)

Straniu cum timpul isi lasa amprenta liniar apoi intr-o spatialitate de suflet. Fara ganduri ar fi mai bine? De dimineata imi tot beau cafeaua depasindu-mi ritualul si incercand sa cuget. Nu stiu daca sa imi refuz citirea mainelui. Poate ca ganditul asta aduce numai belele. Mai bine? Mai bine ce?

Gandesc cu voce tare. Cine poate sa-mi spuna ce e mainele asta si ce vrea el de la mine?