Intotdeauna am visat sa ma dau unuia. Cu totul. Sa faca ce vrea cu mine. Fie bine, fie rau. Sa ma dau renuntand la mine, la orgoliu, la mandrie, la rusine, la teama, la indoieli si mai ales la control.
Sa am increderea oarba ca orice ar dori sa faca cu mine asa e cel mai bine, cel mai potrivit si el stie mai bine ca oricine ce-mi trebuieste si ce nevoi am.
Sa ma framante intre degete precum ar face-o cu o plastelina, sa ma modeleze in fel si chip pana ma face sa fiu o haina potrivita pentru el. Si eu sa ma bucur, sa-i fiu recunoscatoare si sa-i stau. Sa-l respir, sa nu pot fara el, sa devin dependenta de el si sa stiu ca fara el n-as exista.
Dar nush, n-am fost de trebuinta nimanui in felul asta. Abia cand voi reusi sa renunt la mine, la A VREA tot timpul ceva iarasi si iarasi, atunci voi fi libera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu