Imi deschide   larg  usa si-mi zice zambind   Poti pleca oricand doresti.  Se indreapta catre mine, ma ridic si trecem unul pe   langa  altul. Se aseaza in locul  meu, ma priveste  cum pun mana  pe clanta. Mimica lui  nu-mi spune  absolut nimic. Fac un pas inainte doar pentru a inchide usa   in fata mea. Decid  sa  raman si ma indrept   spre  el.
Am   visat  ca  sunt intr-o puscarie, condamnata pe viata. Nu  mai tin minte  cum a   decurs   visul, stiu ca  m-am  trezit ingrozita ca ar putea   fi real. Ceea  ce  m-a speriat  crunt  nu era  neaparat condamnarea, ci faptul ca   din momentul acela pierdusem libertatea. Cam pentru  urmatorii 20 de  ani.  Lucrurile ce  ne vin le   luam de   bune, ca si cum  ni se  cuvin.. Am plecat  de  acasa  ca sa  fiu libera. Ca  nu am  stiu ce  sa fac  cu asa  zisa   libertate  a  mea  e  alta poveste. Ca  nici  acum  nu stiu  ce  sa  fac   cu  ea si poate nu  voi invata  niciodata. 

Nu suntem niciodata liberi. Trebuie sa   ne   taram pe noi insine   zi de  zi, cu frustrarile, temerile, esecuri atarnand de noi.