O vreme, după ce ne-am urcat în maşină nu am scos niciunul nici o vorbă. Cu coada ochiului mă uitam la firişoarele subţiri de fum care îi ieşeau din păr. Mi-am dres vocea şi fără să o privesc am zis:
“Poate nu am înţeles noi bine, dar nu-mi amintesc ca în reclama din revistă să scrie pui de Hellhound. Era sigur scris pui de Bloodhound.”
“Taci şi condu.” mi-a răspuns ţâfnoasă.
Am mai mers aşa un timp, apoi, chiar înainte de a ieşi din sat am văzut o pancartă.
“Hei, uite, cineva are de vanzare pisoi. Nu luăm mai bine un pisoi? Mă gândesc că e totuşi un apartament micuţ...”
A aprobat din cap încă îmbufnată şi am tras rapid pe dreapta.
“Sunt ADORABILI!” a exclamat ea de îndată ce a văzut şase perechi de ochi rotunjori care ne urmăreau din cutia mărişoară de carton. “Ce rasă sunt?”
S-a auzit un pocnet uşor. Unul dintre pisoi s-a evaporat într-un norişor de fum.
“Chesire,” ne-a răspuns fetiţa şi a inceput să crească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu