Cica ai avea chef de scris dar ti-e lene sa-ti faci blog si trimiti adresa de email pe unapesaptamana@gmail.com, astepti invitatia, vine negresit si-apoi scrii. S-ar putea sa ai blog dar sa-ti surada ideea sa scrii "ingramadit" uneori. Cica in fiecare luni cine apuca da tema pe care se abereaza toata saptamana. Cica atat.
___________________________________________________________
Cica nu atat. Cica frumos ar fi sa si comentati ce scriu ceilalti, macar sa stie daca cineva a citit.

16 februarie 2012

despartirea

Iti framanti mainile, strangi pumnii, te incordezi, te simti sleit  de  puteri si  demolat interior, te asezi
 pe  canapea, te  muti  dintr-o camera in  alta, astepti, auzi niste  zgomote pe hol si iti  tresare inima, sangele incepe sa curga mai repde, ai o vaga senzatie de caldura, iti opresti respiratia pentru cateva
secunde, poate prinzi un zgomot, sunetul pasilor ei, zdranganitul cheilor, orice, ceva   care  sa  vesteasca sosirea ei. Apoi  te loveste un trasnet, cazi, iti  dai seama ca  ea  nu va mai   veni niciodata . Doar ti-a spus-o. In minte iti  suna  cuvintele ei si te gandesti ca poate nu ai inteles tu bine, poate a  fost doar un vis, poate nici nu s-a intamplat.  Carnea  ta urla numele ei, o  vrea inapoi, creierul e aglomerat  de  toate intrebarile cretine de ce? cum? ce as   fi putut schimba?, nu gasesti nici un  raspuns,  nu ai de  fapt nici un raspuns. Tacerea devine tot mai apasatoare, esti doar  tu   cu  tine si nu stii ce  sa  faci. Iei telecomanda in mana, deschizi  televizorul, schimbi programele cu o  viteza  ametitoare,  tu nu  vezi  nimic   acolo, gandul tau e  doar la  ea. Ea frumoasa, ea  razand, ea plangand, ea  nervoasa, tu in ea, ea , ea  ea,  toate ipostazele in care  ai  vazut-o in ultimii ani ti se  plimba in fata ochilor  si realizezi cat de  dor iti  este de  ea, ca  asta te  sfasie in mii de  bucati, ca-ti  vine  sa  urli si ca   nimeni nu va intelege  nimic din   suferinta ta. Nici macar ea.  Ti-a spus ca nu te mai vrea. si tu barbat demn a trebuit sa accepti asta. Ai vrea  sa   plangi, dar nu poti durerea  e prea  mare , te  copleseste. Nu intelegi cum lumea inca nu s-a oprit, cum oamenilor nu le  pasa de  tine, cum nu vad , cum nu te vad, cum  suferi si ti-e rau, cum nu  vine nimeni sa te intrebe  ce ai, cum   masinile inca mai circula pe  strada cand si ele  ar trebui sa se opreasca  si sa planga. Gandurile tale se invart fara oprire
in jurul ei, te asezi in pat, incerci sa dormi, te asezi in pozitia  fetusului, candva ea era in bratele tale, pui patura pe tine, stii ca si asa iti va fi frig, mereu iti va fi frig fara ea .

Niciun comentariu: