Cu mana la falca si cotul sprijinit in tejgheua barului nu inceta sa se intrebe cine este femeiea aceea.O pustoaica, de fapt, cu parul negru, un breton ciudat, asimetric, ochii prea
mult fardati si buzele crapate. A vazut-o pe scara rulanta cu o tigara neaprinsa in gura, scotocind dupa o bricheta probabil, cu mainile pana la cot bagate in rucsacul ciudat de mare. El cobora, ea urca, scarile rulante erau paralele. Ridicandu-si privirea din fundul rucsacului, l-a privit zambind, un zambet larg, complice, cald, ca si cum ea ar fi stiut ca este privita. Si aprins tigara, ochi
in ochi cu el, au trecut unul pe langa celelalt, ea a intors putin
capul dupa el si a expirat fumul. A stiu ca trebuie sa se intoarca dupa ea, ca ea nu era ca orice femeie frumoasa intalnita pe strada, pe care o admiri, ai dori sa o ai si dupa
ce ai avut-o, asta daca esti intr-adevar norocos, nu o gasesti la fel de interesanta si frumoasa. Dar fetiscana asta nu era frumoasa, nu in sensul inteles de majoritatea oamenilor, era ca un vant de primavara dupa o iarna mult prea lunga si rece, placut si cald. A urcat pe scara rulanta in sens invers, spre iesire fiind decis ca trebuie sa o abordeze cumva, sa-i vorbeasca,
sa afle cine este. El era departe de a fi tipul de barbat care abordeaza cu nonsalanta femei pe strada. De aici incolo povestea era ca un dans frenetic, o masina turata scapata de sub control, imposibil de
stapanit. Barmanul ii pune pe tejghea un alt pahar.
- Ce-i asta?
-S-a terminat sticla. Asta e altceva, e aproape la fel ca ala de dinainte.
Ia o gura.
- Are gust de voma.
- E contrafacut. Ce vrei?
Il da pe gat, pune banii jos si pleca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu