“Hum”.. tata se uită incruntat la foile proaspăt scoase la imprimantă. “Deci mergi pe construcţie nouă, nu pe reamenajare...”. “Ce ai aici… 3 dormitoare… baie… asta ce e?” “Bucătăria” şoptesc. “Nu sunt cam mici dormitoarele?” “Mici? Nu sunt mici, au 16 mp” zic. “Un pătraţel, un metru” “Cum 16?” Se uită siderat la mine. “Cum 16?”… Atunci sufrageria are... numără incet, cu degetul, pătrăţelele... 70... 80 mp? Mai mare decât apartamentul ăsta?”
“Da ce vrei să faci acolo? Să joci volei?” sare mama. “ “Da”, zic, să joc volei, nah” “De ce vorbesti aşa, nu-mi place când vorbeşti aşa” sare cu gura la mine. Mă uit la ea şi tac.
„Nu e puţin cam mare totuşi?” intervine tata împăciuitor. “Păi..zic.. acolo e şi locul de luat masa, uite aici, langa bucătărie..” şi bat cu degetul pe plan să vadă unde. “ Aici o să fie o masă de 8 persoane” “Ca-n filme” sare mama, “unu la un cap, celălalt la altul, să strigaţi ca să vă auziti?” “Păi nu suntem doar noi”… se incruntă amândoi intrebător. “ Mai e si Riana. Şi poate nu vine singură... şi Radu cu Cristina” “Păi aştia vin în concediu, două trei săptămâni pe an.” “Nu.” .. zic “Nu vin în concediu, se mută şi ei cu noi în Apuseni… Inchiriem tot ce avem prin oraşe şi ne mutăm la munte”
“ Şi sus? Sus la etaj mai ai incă... ce?” întreabă tata care înca studiază atent planurile.
“Da de ce vreţi voi să plecaţi din oraş?... Voi nu ştiţi cum e acolo iarna, eu am crescut acolo... Şi toată mizeria aia... şi mirosul de animale... Da iarna e cel mai greu, e iarnă 6 luni pe an” … mama e disperată, oarecum normal având în vedere că una din cele mai mari realizări personale – după cum consideră ea – a fost să se mute la oraş şi „să se facă doamnă”. “ Da mamă, da noi ne-am săturat de oraş, de inghesuială, de nesimţire, de manele si mall-uri”
“Sus o să fie 4 dormitoare cu 4 băi” îi răspund lui tata... încercând să mut centrul atenţiei din nou spre casă.
„MALL” izbucneşte mama. “Fiu-tu işi face Mall in Apuseni şi tu n-ai fost in stare să mă duci odata la Mall in iarna asta!” ...
Tata se încruntă a neînţelegere...
Ridic neputincios din umeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu