Farmaciile  miros  a   curat, barurile a  cafea rasnita, spitalele  a boala, metroul  mereu  si fara  dubiu a  metrou. Mall-urile nu  miros a nimic. Sunt ferchezuite, cu multe  scari  rulante si geamuri perfect curate. Doar  cand  te apropii de  sectorul de  mancare,  fie  ca  este  ascuns dupa  colt, fie  ca  este  la ultimul  etaj   ( stii oricum ca  exista ), realizezi, putin  ametit, ca mall-ul este  o  foarte  mare cantina.  Si nu poti  ramane  indiferent la   mirosul  de  aripioare picante sau cartofi prajiti.  Si iti  zici  ca , intr-adevar, mall-ul este  o inventie  destul de   buna, mai ales  daca  este  situat  in  vecinatatea  casei  tale. In acest caz mall-ul devine o prelungire a casei tale, un fel de alta dependinta.   Poti sa-ti lashi copilul in locul de joaca, poti sa platesti facturile, sa faci putina sala, sa cumperi mancare pisicii. Si daca intr-o te vei trezi in papucii de casa pufosi si roz, in tricoul ala putin rupt  nu inseamna decat ca ai incurcat propria sufragerie cu mall-ul.