A plecat cu cuvintele la el

A murit Toca. Am primit vestea in inima, in stomac si in minte, in acelasi timp si a durut...si doare...si nu am cuvinte. Sentimente de revolta si groaza imi clocotesc in vintre si vreau sa tip si, ca o Antigona de imprumut, vreau sa urlu dramatic asa cum i-ar fi placut lui. A plecat in stil tragic si cu cuvintele la el. Nu le-a rostit, nu le-a schitat, le-a tinut doar pentru el. Suferea de mult, ii citeam suferinta in privire. Ne intalneam si ne vorbeam privindu-ne. Nu ascundea nimic, imi impartasea totul parca cerandu-mi sa-i iau povara de pe suflet. Nu rostea un sunet, nici un cuvant dar ...ochii...niste guralivi tristi, tare tristi...