Mai

In camera nu se auzea decat ticaitul ceasului de  perete si cum ea inspira si expira la fel de ritmic fumul de  tigara.
Ea statea in fund, pe jos,  cu  genunchii stransi la piept, lipita de un  dulap, el pe canapea, uitandu-se pe geamul din dreapta cu blugii in vine. Timpul se  facea  bucati si cadea la picioarele lor
in timp ce ei  stateau  fata in fata. Doar  ea  se  uita  fix la el  si era blocata in  neputinta de  a-si urla
dorul de  el, el cu capul dat pe  spate, cu palmele indreptate in sus intr-un  soi de  abandon total. Dorul ei  era  de fapt o rana deschisa, infectata, din care  tasnea  ritmic  sange si puroi. In  gat i se  amestecau gustul spermei lui, al tigarilor  si ceva  cuvinte intepenite  acolo. Credea ca odata ce va deschide  gura ori un  urlet  asurzitor, ori  cuvinte intr-o limba  neinteleasa vor iesi. Privirea i-a alunecat pe fata lui, ochii semideschisi, pierduti undeva dincolo de perdeande geam, pe gat, pe tricoul ridicat, toracele umflandu-se  si dezumflandu-se ritmic, pe pula  flasca, blugii cazuti pana dupa genunchi. Si-a fixat privirea in covor. Ea stia ca la un moment dat el se  va ridica si va pleca. Niciodata  nu va fi al ei pentru  mai  mult de cateva ore. Pentru el, ea nu-i decat un capriciu, o modalitate de a-si arata ca  inca mai poate, ca inca  e dorit. Si il dorea! Cu aceeasi foame si nebunie a lucrului deja pierdut. Intr-o el i-a spus :    J'ai faim de toi et souvent j'ai soif.  Si in acel  moment lumea  ei  a  inceput sa  se  darame caramida  cu caramida, speranta cu speranta. Acum  nu-i  mai spune  nimic. Tacerea ii  biciuia obraji. S-a  ridicat  in  fund si a  intreabat-o:  Ce ai? Ea  nu i-a  raspuns, doar  a   inghitit in sec. Trebuie  sa  plec. Ii zambeste  amarnsi ii  spune Da, desigur. Il priveste cum se  imbraca, il conduce la  usa  si il pupa. Vorbim i-a aruncat in drum spre lift. Inchide usa si se  propteste cu  spatele de  ea. Amarul neputintei ii sinte in gat. Mai stai... mai stai... mai..mai...mai stai...