Un milion de răţuşte şi un pianist de 5 cm.

Lumea era plină cu mazăre. Munţii şi câmpiile şi dealurile şi râurile şi toate oceanele erau acoperite de bobiţele verzi. Maşinile erau îngropate. Voci înfundate se auzeau acolo unde câte un nefericit fusese prins afară. Totul mirosea verde.

Într-o cameră mică, pe vremuri un bar, doi bărbaţi şi o femeie stăteau îngropaţi pâna la brâu in legume. In jurul lor, mii şi mii de răţuşte fericite măcăiau de zor. Femeia ţinea în mână o lampă cu motive arabe. Unul dintre bărbaţi îşi privea palma pe care stătea un pian micuţ cât o cutie de chibrite şi un omuleţ imbrăcat in tuxedo.

“După primele două” zise barmanul, “m-aş fi aşteptat să ştiţi mai bine ce să cereţi”.