Primul strat e mort. Insensitiv.
Sub al doilea strat se ascunde durerea, o ardere fără speranţă, fără sfarşit. Cuţitul e abia întrezărit.
Al treilea strat e speranţă, care intotdeauna sta sub durere.
Următoarele straturi sunt poveştile pe care şi le spune singură sieşi. Marea majoritate minciuni... pot fi ignorate.
În centru e inima care e depozitara lacrimilor. Lacrimile nu sunt pentru sine, pentru durerile şi tristeţile ei, pentru singurătatea ce o consumă.
Lacrimile sunt pentru tine, cel ce ţii cuţitul. Cel plin de milă.
Te-a prins in capcană. Inima ta e şi ea îngropată sub straturi.
Apeşi cuţitul mai tare.
Ceapa plânge. Plângi si tu, fără să ştii de ce. Surogat pentru tristeţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu