In toata viata mea am avut trei oglinzi.
Oglinda in care ma uitam copil fiind, imbracata in rochia de lurex a mamei mele si incaltata cu niste pantofi bej cu toc. Rochia aia imi parea extraordinara. Neagra, fara maneci, material de cacat sclipicios cu o floare tot din acelasi material pusa undeva la mijloc in partea dreapta. Mie imi venea foarte lunga. Pantofii bej cu toc mediu si nush ce brizbriz in fata imi pareau de mare angajament. Pe cap imi puneam "par lung". Cum faceam asta? Uite asa...imi trageam pe mine o bluza mai larga cu maneci lungi si apoi o dezbracam tragand-o peste cap atat cat sa ramana cu gatul bluzei pe capul meu si restul sa-mi vina pe spate. In felul asta ziceam ca am parul lung. Oglinda era din trei parti. Una fixa mare si doua parti laterale mobile inguste. Avea o toaleta pe care statea un mileu si o vaza galbena absolut hidoasa. Eram trei in acea oglinda. Cantam la un spray FA pe care-l achizitionasem de la un vecin al carui tata era vaporean. Gol, desigur. Cantam maimutzarindu-ma in oglinda prevazandu-mi un viitor cel putin minunat.Tot timpul din lume era inaintea mea.
Oglinda de la 20-25 ani. Mica, in poseta, prezenta tot timpul. Eu frumoasa, 50 kile, blonda cu parul lung (parul meu de data asta), machiata putin strident. Figuranta, obraznica, agresiva, cretina deseori plina de bravadele specifice varstei. Lumea incepea si se termina cu mine. Nu lipseau zbaterile unei pustoaice idioate ca poate-s prea grasa (doh!) sau ca pantofii nu au tocul suficient de lung incat sa-mi arate piciorul sexi. Ma priveam exersand fel de fel de mimici cu care credeam eu ca as putea fi interesanta crezand ca mai este vreme ... mai este...
Oglinda de-acum. Dubla, pe-un picior, rotunda cu margine de inox. Eu grasa ca o vaca, parul foarte scurt, rimelata excesiv, cuperozica, obraznica, agresiva, cretina mai tot timpul ... si sforai. Uneori imi zambesc indulgent acceptandu-ma - se putea si mai rau, alteori ma privesc pe parti numai si numai de e nevoie - se putea si mult mai bine. Ma privesc si-mi spun ca mare porcarie este inventia asta numita oglinda. Ce simplu era daca ne puteam vedea doar prin ochii celorlalti.
Cand dracu a trecut timpul?!
Oglinda in care ma uitam copil fiind, imbracata in rochia de lurex a mamei mele si incaltata cu niste pantofi bej cu toc. Rochia aia imi parea extraordinara. Neagra, fara maneci, material de cacat sclipicios cu o floare tot din acelasi material pusa undeva la mijloc in partea dreapta. Mie imi venea foarte lunga. Pantofii bej cu toc mediu si nush ce brizbriz in fata imi pareau de mare angajament. Pe cap imi puneam "par lung". Cum faceam asta? Uite asa...imi trageam pe mine o bluza mai larga cu maneci lungi si apoi o dezbracam tragand-o peste cap atat cat sa ramana cu gatul bluzei pe capul meu si restul sa-mi vina pe spate. In felul asta ziceam ca am parul lung. Oglinda era din trei parti. Una fixa mare si doua parti laterale mobile inguste. Avea o toaleta pe care statea un mileu si o vaza galbena absolut hidoasa. Eram trei in acea oglinda. Cantam la un spray FA pe care-l achizitionasem de la un vecin al carui tata era vaporean. Gol, desigur. Cantam maimutzarindu-ma in oglinda prevazandu-mi un viitor cel putin minunat.Tot timpul din lume era inaintea mea.
Oglinda de la 20-25 ani. Mica, in poseta, prezenta tot timpul. Eu frumoasa, 50 kile, blonda cu parul lung (parul meu de data asta), machiata putin strident. Figuranta, obraznica, agresiva, cretina deseori plina de bravadele specifice varstei. Lumea incepea si se termina cu mine. Nu lipseau zbaterile unei pustoaice idioate ca poate-s prea grasa (doh!) sau ca pantofii nu au tocul suficient de lung incat sa-mi arate piciorul sexi. Ma priveam exersand fel de fel de mimici cu care credeam eu ca as putea fi interesanta crezand ca mai este vreme ... mai este...
Oglinda de-acum. Dubla, pe-un picior, rotunda cu margine de inox. Eu grasa ca o vaca, parul foarte scurt, rimelata excesiv, cuperozica, obraznica, agresiva, cretina mai tot timpul ... si sforai. Uneori imi zambesc indulgent acceptandu-ma - se putea si mai rau, alteori ma privesc pe parti numai si numai de e nevoie - se putea si mult mai bine. Ma privesc si-mi spun ca mare porcarie este inventia asta numita oglinda. Ce simplu era daca ne puteam vedea doar prin ochii celorlalti.
Cand dracu a trecut timpul?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu