let it snow, let it snow, let it snow

Statea in mijlocul gradinii, imbracata doar in tricoul lalai si pantalonii largi cu care sta in casa. Simtea doar fulgii de zapada pe gene, nas, buze si obrazi. Isi trece limba pe  buze sa simta gustul zapezii topite. Nici  nu ii era frig desi a iesit afara doar in papuci. Intinde palma in sus  si fulgii i se asezau cuminti ca apoi sa se topeasca. Prima ninsoare pe anul asta s-a lasat indelung asteptata. Ciudat cum pentru ea Revelionul, anul nou, toate schimonoselile fandosite cu urari de  bine nu-i trezeau  nici un sentiment. Dar prima ninsoare era de fapt inceptul iernii, un fel de promisiune soptita  ca de  data asta  va fi bine, ca tot ce-i urat pe lumea asta o sa se evapore si ca va ramane doar zapada si alb. Isi aminteste de  diminetile cand era copil  si  bunica sau  mama o trezeau sa-i spuna ca ninge afara. Se ridica imediat din pat, isi lipea  nasul de geam, se freca la ochi si incerca sa-i deschida cat  mai  mult sa fie sigura ca  nu-i doar o  iluzie. Si acum lasa ninsoarea sa cada peste ea, se simtea linistita si impacata si isi dorea, asa cum fiecare isi doreste  la inceput de an, de  drum, de viata, de zi  cate  ceva